Vremea asta mohorâtă te face să stai în casă. Să nu ieşi tu cu baieţii la o bere, la un fotbal. Să nu ieşi cu prietena/soţia la un film, la un ceai de sunătoare. Mai bine stai în casă. Iei telecoamanda în braţe şi începi să butonezi.

Televiziunea se măsoară în rating. Rating înseamnă audienţă. Audienţa însumează ceva atractiv, să capteze atenţie, toată lumea să fie concentrată pe subiect. Subiectul să fie de o importanţă majoră pentru tot poporul. Poporul e prost şi înghite toate tâmpeniile. Concluzie: să facem rating.

Ce prinde la români? - Mondenul? - Politica? -Bârfa? - Scandalul? - Senzaţionalul? Da, ştiu. Toate. Da’ peste tot? La toate posturile româneşti? Te mai miri de ce avem un popor nebun (a se citi loco). Nu mai avem la ce să ne uităm. Televiunea naţională a rămas în urmă cu tehnologia şi oricum nu se mai uită nimeni la ei demult, dar îi plătim. Pe Antenă nu ştiu care tâmpit (nu i-am reţinut numele) e subiect naţional pentru că i-a dedicat o melodie vecinei de la etajul doi. Diaconescu încă o caută pe Elodia, care s-a transformat într-o babă la 60 de ani care vrea sa ajungă actriţă porno! Primii care au deschis subiectul au fost cei de la Pro. În care până mai acum câteva luni aveam încredere că sunt profesionişti. Şi sunt. Numai că au schimbat macazul de la un timp, caută şi ei senzaţionalul pentru că pierd teren. Decât mai puţini şi cu gust, mai bine mai mulţi şi proşti. Sigur veţi spune că e democraţie şi fiecare face ce vrea, se uită la ce vrea etc. dar sincer parcă e prea de tot.

Cu toate astea, la fiecare zece minute, moderatorul urlă în gura mare: “După publicitate!” Prime time, ore de maximă audienţă, mii de euro pe minut. Tre să mănânce şi televiziunile astea nişte bani frumoşi. Dar ce mă îndeamnă pe mine ca om de publicitate să investesc nişte bani în toată nebunia asta? Numai faptul că se uită lumea? Da. Pentru că asta cere publicul român. Şi exact într-un punct culminant, vine deznodământul cu spoturi. Şi apar eu, ca advertiser să arăt o reclamă. Şi lumea mă înjură că nu vede finalul discuţiei. Ce să înţelegem de aici? Că cel mai bine în România se vinde prostia. Mediocritatea şi tâmpenia.

Mai bine stau în banca mea, citesc o carte, mai arunc un ochi pe nişte studii, analize, caut ceva interesant pe net şi mai scriu pe blog. Halal marketing, mon şer!