Zilele trecute, locomarkid şi-a luat inima-n dinţi şi a stat de vorbă cu studenţii din campusul Regie (zona staţii de metrou Grozăveşti). M-am “înarmat” cu tot ce trebuie pentru ca totul să meargă ceas şi să realizez o primă analiză pentru blog (adică nişte unelte de scris, câteva întrebări prestabilite, şi multe foi albe pe care să notez ideile principale surprinse din discuţiile avute - să fie o cercetare în adevăratul sens al cuvântului).

Mi-a fost greu la început, gândidu-mă că voi fi refuzat şi că lumea nu mă va băga în seamă. Că nu vor dori să vorbească despre viaţa pe care o duc în cămine, despre lucruri personale, despre facultate şi alte lucruri care i-ar fi putut deranja. Eh, uite că “dracu’ nu a fost aşa de negru” şi mă bucur că am descoperit oameni noi, deschişi şi cu care poţi schimba politicos două vorbe, chiar dacă nu ai mai vorbit cu ei niciodată.

Ce am aflat după ziua de cercetare? Aflaţi imediat, nu vă grăbiţi, staţi la rând …

Majoritatea studenţilor merg de dimineaţă la facultate (e logic, doar sunt studenţi), după-amiază la job (cine are). Sunt de asemenea foarte mulţi studenţi care merg noaptea la “muncă”, în zonă fiind amplasate vreo zece discoteci (nu am stat să le număr niciodată). Ziua ingineri, la contabilitate, la resurse umane, la marketing, în administraţie, noaptea ospătari/piccoli sau barmani. Cei care lucrează imediat cum ies de la facultate, sunt în regim part-time. Majoritatea operatori pc, în call-centere (nu am stat să verific dacă îşi ating targetul), la relaţii cu clienţii în telecom sau ”pentru o firmă mică”.

Ce le place studenţilor? Faptul că sunt foarte apropiaţi unii de ceilalţi (când or mai avea timp şi de chestia asta nu ştiu). Dacă au ceva de făcut pentru facultate (proiecte, teme, referate) nu există vreo problemă. Vecina de la doi are mereu soluţia. E ziua unuia de pe palierul pe care stai şi nu ai fost invitat - din greşală? Baţi la uşă, spui că eşti vecinu’ cu trei uşi mai la stângă şi petreci până dimineaţa.

Ce nu le place? De fapt ce nu le plac. Condiţiile. Căminele au fost reamenajate la începutul anului universitar, iar lucrările nu se terminaseră nici la deschiderea facultăţilor. Trebuie să stea câte trei-patru colegi într-o cameră cu două paturi. Că dau o groază de bani la întreţinere şi că nu primesc mai nimic în schimb. Sunt nevoiţi să mănance în pizzerile din apropiere sau de la “fast-food”-urile de prin zonă (alţi bani cheltuiţi) pentru că nu au unde să gătească. Spaţiul este foarte mic.

Cât a costat “cazarea” la cămin? Din cele 102 persoane cu care am stat de vorbă, doar 11! (i-am notat da?) au intrat “pe bune” în cămin. Adică rezultate bune, dosare şi mai bune. Restul? Da … v-aţi dat seama … cu şpagă. Începând de la 800 € şi ajungând până la 1500€!!! Depinde de cât cere administratorul fiecărui cămin. Cum decurge afacerea?  Universităţile reţin aşa-numitele locuri de protocol, care nu sunt puse la dispoziţia studenţilor (cele ale cadrelor didactice). Apoi, şi administratorii de cămin reţin câteva camere, pe care nu le raportează universităţilor, la redistribuiri. Şi uite aşa, rămân mulţi pe dinafară. Care aleg fie să stea în chirie, fie să renunţe la facultate!!! În cercetarea mea, am dat şi de trei persoane care mi-au recunoscut cinstit că ei nu plătesc nimic şi nici nu au plătit ceva până, din simplul motiv că sunt copiii cadrelor didactice. Altă ciudăţenie … o “studentă” căreia nu îi dai mai mult de 21-22 de ani (are 25) stă de … ATENŢIE! ŞASE ani în cămin!!! Cum aşa? Nu … nu a pierdut nici un an. Mi-a zâmbit şi mi-a zis că nu e singura: “Vezi tu, cu banii rezolvi totul în ziua de azi!” şi îi dau dreptate.

Am aflat şi alte lucruri (poate o să fac şi partea a doua în care voi da cifre exacte), dar astea mi s-au părut cele mai interesante. Şi nu am vrut să scriu cu nu ştiu cât la sută, pentru că ştiu că oricum nu veţi ţine minte mai nimic. Voi trageţi singuri concluziile. Poate ar trebui făcută o nouă cercetare peste un an, să vedem dacă se va schimba ceva. Oare? TU CE ZICI ???