1. Ieri am fost să-mi cumpăr o “amărâtă” de mochetă. Nu credeam că pot pierde aproape două ore din zi! Dar s-a întâmplat. Şi culmea, într-un magazin aproape gol! Vreo 30-40 de minute pentru că singurul angajat care mă putea servi era la mobilă şi nu puteam să-l deranjez. Încă vreo 20 cu formalităţile şi încă vreo 20 până mi-am primit mocheta. Cu tot cu drum … faceţi şi voi calculele … Am greşit cu ceva că am venit să cumpăr de la tine?

Angajatele de la “Rate” îşi făceau unghiile. Dacă ţi le faci, măcar nu le face în văzul tuturor clienţilor. La ieşire, unu’ mic şi slab, cică agent de pază, bagă la mine o figurină nervoasă şi îmi cere bonul.

Nu dau numele magazinului ca să nu fac reclamă proastă … Începe cu D.

2. Săptămâna trecută am prins un angajat al unei mari firme de telefonie mobilă navigând pe net. Am stat vreo cinci minuţele, asta pentru că aşteptam pe cineva, timp în care omul nostru a mai citit şi un ziar şi cred că vorbea pe mesănger. Magazinul era plin!

3. Angajatele băncilor “fantomă” sunt rupte de oboseală. “Solitaire” îţi pune mintea la încercare, nu glumă. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă intrau nişte clienţi …

4. Vânzătoarea magazinului de la parter e tot timpul nemulţumită. Şi tristă. N-are chef de nimic. Şi niciodată nu are ce vrei tu să cumperi. Un “Mulţumesc. O zi bună!” nu am mai auzit cam demult.

Oamenii sunt trişti. Dar măcar atunci când au clienţi, ar trebui să fie altfel. Să iasă din tipar puţin. Eu vreau cumpăr ceva, să iau ceva. Tu ajută-mă! Îndrumă-mă. Fă-mă ca data viitoare tot de la tine să cumpăr! Ştiu … eu sunt de vină! Că vin!

Promit ca data viitoare să nu-ţi mai răpesc din timpul preţios şi să caut în altă parte!