Sunt liniştit. Sună telefonul. Şi încep să aud: “Să trăieşti, nepoate! La mulţi ani! Să ne trăieşti o sută de milioane de ani, să ai bani, să … să …”. A ţinut-o aşa vreo 30-40 de secunde, timp în care eu nu am zis nimic. ”Ce mai zici, nepoate?”. Aici i-am explicat că nu sunt persoana pe care o căuta. “Nu te cheamă ***?” Nu. Îmi pare rău. Şi omu’ a închis fără să mai zică o vorbă.

Întrebări: e atât de greu să te uiţi atent ce număr formezi? Înţeleg că atunci când toată lumea avea telefon fix, mai tastai greşit, dar acum … cu tehnolgia asta … ? e atât de greu să-ţi ceri scuze? unde mai sunt bunele maniere? Înţeleg că te-ai simţit prost, dar măcar încearcă să repari ce ai stricat.

În altă ordine de idei, aveţi grijă la mesajele: “Ai câştigat nu ştiu ce. Ca să îţi iei premiul, sună la …”. Chestiile astea se făceau acum ani de zile, dar văd că au revenit. Cum în România prostia merge, multora li vor trage ţepe. E foame de bani, nu glumă!