Mi-am luat echipă de fotbal. O să fiu un fel de Jiji. Pac-pac!

M-am tot gândit la numele echipei. Dacă le ziceam “tigrişorii” râdea lumea de mine pe stradă, dacă le puneam “războinicii” ar fi fost prea dur pentru adversari. Aşa că le-am pus “nebunii“. Pe 4 martie am preluat acţiunile. Am avut un buget de 1.000.000 lei. După o lună de zile, mai am … -600.000. Totul e să nu scad sub două milioane. Se cheamă “faliment“.

La început am avut numai jucători români, dar pe majoritatea i-am prins în club şi a doua zi i-am concediat. Şi am adus în mare parte străini. Adică am investit nişte bani. Dar şi ăia nişte mercenari. Până şi pe juniori i-am dat afară. Cu aifonu’ deschis tot timpul nu poţi face performanţă. Ş’aşa dădeam o groază de bani pe întreţinerea lor. Am angajat şi doi antrenori, unul principal şi celălalt secund. Dacă nu fac treabă, după primele două etape îi pot demite. 

Acum încerc să-mi recuperez o parte din bani. Veniturile mele vin de la sponsori, din vânzarea unor jucători, din bilete şi abonamente. Dar am şi cheltuieli: salariile jucătorilor, antrenorilor, precum şi întreţinerea stadionului “Nebunii Arena”, capacitatea acestuia fiind de 3100 de locuri. Aşa că e al naibii de greu.

De când am preluat echipa am avut şi meciuri de jucat. 3 victorii, 3 înfrângeri şi un egal nu e un bilanţ rău pentru început. Campionatul va reîncepe pe 11 aprilie. Vor fi 14 etape (14 duminici). Mi-am păstrat însă un lot de jucători cu care să încerc promovarea din liga a şasea!

Go NEBUNII! GO GO!

PS. Mă duc la birou că mi-a sosit un mail. Oare ce mai e de plătit?