INTRODUCEREA

Introducerea este o parte foarte importanta a unei lucrari stiintifice si cu siguranta partea cea mai importanta dintr-o lucrare. Pentru ca ea trebuie sa se constituie într-un rezumat al întregului continut al lucrarii. Sînt recenzori care nu trec niciodata de introducere, restul fiind doar o rasfoiala. Puteti cîstiga un cititor sau îl puteti alunga dupa modul în care scrieti introducerea. Aici trebuie sa spuneti toate lucrurile importante. A pastra, în vederea obtinerii unor efecte de surpriza, rezultatele spectaculoase pentru partea finala a lucrarii este o greseala. S-ar putea ca cititorul pe care ati fi vrut sa-l cuceriti sa nu ajunga niciodata la capitolul respectiv…

Introducerea unei lucrari trebuie sa se constituie într-o trecere în revista, uneori chiar mai detaliata a cîmpului pe care îl investigati în lucrare. Pentru ca o lucrare urmareste si deprinderea absolventului cu “absorbirea” lucrarilor stiintifice, verifica capacitatea de a întelege corect un domeniu, de a-i sesiza corect limitele, o privire asupra literaturii se poate uneori întinde chiar dincolo de capitolul introductiv.

Nu sînt excluse nici tezele complet dedicate unei munci de sinteza. În acest caz însa este de dorit ca literatura raportata ca fiind parcursa sa fie semnificativa ca întindere iar lucrarea sa nu se margineasca la a reproduce în secventa o serie de lucrari, teorii, rezultate, ci ar trebui sa încerce sinteze critice, semnalînd evolutia domeniului ori partea care lipseste într-o teorie pentru a fi completata de alta. Adesea evolutia stiintei este la fel de palpitanta ca un roman politist. O teza foarte frumoasa poate fi scrisa mergînd pe aceasta idee. În acest caz contributia originala ar însemna gasirea unor exemple noi si explicarea lor comparativa prin mai multe filtre interpretative.

CONCLUZII

În orice caz trebuie revazut pe scurt, în ordinea prezentarii în lucrare, contributiile dvs. originale. Apoi lucrarea trebuie plasata în contextul altor realizari si facuta o comparare: de ce este mai buna, ce aduce nou, ce completeaza la alte teorii, aplicatii. De obicei acest capitol se încheie cu o trecere în revista a manierei în care trebuie continuata cercetarea începuta de dv.

Pauze si tentatii

Ca orice student în focurile redactarii, aveti de înfruntat diverse tentatii. Suna telefonul cu tot felul de invitatii, e nu stiu ce meci, e nu stiu ce film la cinema, vreun concert în oras si tot asa… Pentru asta va puteti organiza timpul cum stiti dumneavoastra mai bine !

Daca aveti putina imaginatie sau chiar va place despre ce scrieti in lucrarea de licenta va puteti relaxa cu adevarat în pauzele pe care le luati , lucrati cu adevarat cât lucrati si mai ales, nu aveti nevoie sa va ganditi la dizertaţie în pauze si nu va zboara gândul la cai verzi pe pereti când va ocupati de ea.

Sfatul pentru voi este sa va odihniti, pentru ca un creier obosit nu e bun la nimic. Voi stiti cel mai bine cât aveti de lucru la lucrarile voastre (chiar daca nu stiti tocmai exact) asa ca atunci când va planificati timpul, nu uitati sa socotiti si niste pauze adevarate! Vorba aceea: ” Pauzele lungi si dese / Cheia marilor succese”.